Ştefan Doru Dăncuş

Ştefan Doru Dăncuş scrie astăzi în REVISTA SINGUR:

Un autor de neignorat

„DonQuijotisme AntropoLexice” (Fals tratat de antropologie) este un volum despre care autorul spune că este de „eseuri”, dar apar acolo şi excelente texte care pot fi încadrate fără rezerve la „proză scurtă” („Pierdute amintiri recuperabile”, „Mănăstirea Anei”). Am stăruit asupra eseului numit „Punctul de inflexiune” – mai ales asupra subpunctului „Un reflex inconştient” – o sondare personală a autorului în magma timpurilor de azi, generatoare pe toate planurile de superficialitate.

Mircea Băduţ revine în 2016 cu volumul de proză scurtă „Ficţiuni secunde”, în care se observă de la o poştă modul dezinhibat în care foloseşte cuvintele (nu este vorba de limbajul pornografic uzitat de urmaşii lui Ianuş); o dezinhibare proprie mai degrabă scriitorilor ce numai asta fac, scriu. Am văzut că a inclus în carte şi „Mănăstirea Anei”, text despre care suntem avertizaţi în nota de subsol (repetată la Cuprins) că face parte „din seria interpretărilor speculativ-antropologice de mituri şi legende populare”. Foarte bine a procedat.

A fost de-ajuns să parcurg aceste 2 cărţi pentru a spune că Mircea Băduţ este un autor de care trebuie să se ţină seama. Pentru că ignoranţa dă sigur în superficialitate, şi-apoi în zadar: Qui prodest?


Advertisements

One thought on “Ştefan Doru Dăncuş

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s